Paul, o poveste despre reziliență
Una dintre poveștile care se pot descoperi în muzeu, prin intermediul ghidului audio, este cea a lui Paul Lusztig, un om simplu, care a trăit în Clujul de altădată. Povestea lui a fost reconstituită pe baza documentelor de arhivă, iar vocea lui a fost interpretată de actori profesioniști în 3 limbi, română, engleză și maghiară.
O secvență din povestea lui Paul, care poate fi ascultată la muzeu.
Viața lui Paul a început în 1912, la Gilău, și a fost cel mai mic fiu al Gizellei și al lui Moritz Lusztig. Încă din tinerețe, Paul și-a dorit să fie medic. Cu toate că a trăit în vremuri dificile pentru evrei, a reușit să studieze stomatologia și a ajuns să lucreze ca tehnician dentar la Cluj, în cabinetul Dr. Paul Horváth.
Familia Lusztig, înainte de război. Paul, cel mai mic membru al familiei, se află în partea stângă a fotografiei. Preluată din arhiva foto a familiei Lusztig.
La vârsta de 22 de ani, a fost înrolat în armată, iar la întoarcere a început relația cu Erzsébet Mann (Bözsi), pe care o cunoștea din copilărie. Câțiva ani mai târziu, Paul a fost trimis de Armata Română într-o tabără de muncă forțată, unde a petrecut 2 ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost recrutat din nou, însă de Armata Maghiară. Cu ajutorul prietenei sale, Bözsi, i s-au aprobat cererile de a fi încadrat într-un detașament de muncă mai ușoară, din motive de sănătate. Deși condițiile din tabără erau dificile, Paul era recunoscător că putea să trimită scrisori către familia sa. În timpul petrecut în tabără, a stat o vară întreagă fără încălțăminte, dar credința în Dumnezeu și scrisorile de acasă l-au ajutat să treacă mai ușor peste greutăți.
Membri evrei ai unui detașament de muncă forțată maghiar, construind un drum în Cluj, România (anterior, Kolozsvár, Hun.) 1943. © Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, prin amabilitatea lui George Pick.
La sfârșitul anului 1944, în haosul creat de intrarea trupelor sovietice în Ungaria, Paul împreună cu doi colegi de-ai săi au reușit să evadeze din tabără, întorcându-se pe jos până la Cluj, fără mâncare și apă. Odată ajuns acasă, a realizat că jumătate din membrii familiei sale au fost uciși în Holocaust, și-a pierdut toate bunurile pe care le deținea înainte de război, iar sănătatea i-a fost afectată pe viață.
După un timp, Paul a reușit să se întoarcă la vechiul loc de muncă și a reușit, în cele din urmă, să se căsătorească cu prietena sa, Bözsi. Un an mai târziu, s-a născut fiica lor, Agnes, și, cu toate că anii care au urmat în noul regim comunist nu au fost ușori, au mers mai departe.
Paul, împreună cu Bözsi și fiica lor, Agnes. Preluată din arhiva foto a familiei Lusztig.
Paul împreună cu fiica lui, Agnes, după război. Preluată din arhiva foto a familiei Lusztig.
